miercuri, decembrie 12, 2012

Finding the happiness in unpleasant things



You know the saying “when life hands you lemons, make lemonade” ? Personally I prefer the version in the picture, but for now let's look at the original one. I believe that things are not always black or white, there are different shades of grey to be taken into consideration. And the previously mentioned saying shouldn't always be considered as a shield to protect people from failures, but also a real eye-opener when it comes to situations, encouraging them to squeeze the best out of everything.


On one hand, I know that a person’s nature compels him/her to do certain things only when pleasure, interest, excitement or benefits are in the picture. For instance, you like swimming so when a friend invites you to a pool-party you’ll most definitely accept this proposition. Easy thinking, right?


On the other hand, picture he would've asked you to go bowling, activity that you are not fond of. A person that does not even try to find the silver lining of a really dark cloud (in this case, situation), might lose some great opportunities. Maybe you would've passed on meeting the love of your life at that bowling party. Or your future business partner. Or just missed on some sheer fun.


Last but not least, the idea of unpleasant thing or thing you don’t feel like doing is extremely subjective. This categorization is dependent on timing, current state of mind and possibly also influenced by our previous experiences in life. One tends to look back and label an experience based on the past ones, often not taking into consideration the impact this current activity might have on his/her future - having a 5-year-plan can be quite overwhelming.


In the end,it all goes down to the shades of grey and the fact that we should educate ourselves into always looking on the bright side of things. Furthermore, I believe that life is complicated and unpleasant only if you make it that way. Sure, it may sound like a bunch of psychological things that couldn't possibly be applied in real life, but studies show that having (or at least working on having) a positive view on things will help one to faster achieve his/her goals.

duminică, decembrie 09, 2012

apă înghețată...

Nu-mi place ploaia... Poate doar cea de vară, care e caldă si ușoară și-mi aduce minte de copilărie, de zilele petrecute la bunici, la munte. Dar în general, o asociez cu frig, umezeală deloc plăcută și planuri care suferă modificări.

Cu zăpada e cu totul altă poveste. Îmi place mirosul ei, prima zăpadă, aia pufoasă și deloc apoasă. Îmi place să mă plimb prin zăpadă, să-mi foșnească sub picioare, să fac îngerași, cazemate. Ador plimbările în zăpadă cu prieteni, urmate de împodobitul bradului, cadouri și voie bună. Iubesc plimbările în doi, noaptea la lumina felinarelor, cu miros de zăpadă și portocale. Piruiete cu fața spre fulgii mari care cad din cer, nasuri roșii, săruturi înghețate.

Dar azi nu e ca de obicei. Azi iubesc ploaia care a spulberat zăpada. Azi îi mulțumesc că a făcut să dispară albul pufos, care-mi amintește și mai mult că lucrurile nu sunt deloc așa cum ar trebui, ci din contră. Azi văd ploaia ca pe un dar. Mâine nu o să mă mai pot ascunde în casă ca azi, va trebui să ies, să înfrunt lumea de afară. Fără zăpadă, doar apă în exces, frig, cer înnorat și nici o rază de soare.

 Mulțumesc ploaie...

sursă foto: http://tb.ziareromania.ro

duminică, septembrie 30, 2012

Vreau să vin, nu vreau să plec...

În ultima vreme trăiesc cu nervii întinși la maxim și într-o stare de ”făcut-nimica” în același timp. Ar fi redundant și plictisitor să spun că am ajuns la un internship care nu mă satisface pe plan profesional. Și mai inutil să tot repet acest lucru și pentru că de la o vreme am început să văd doar partea bună - sau să fiu așa de amorțită și la un nivel atât de ridicat de frustrare și dezorientare că deja nu mai văd partea proastă. Am noroc de un colectiv foarte fain, care chiar dacă știe că sunt de formă acolo, nu mă dă la o parte. Cu unii dintre colegi chiar pot să zic că am avut conversații mai lungi de 5 minute small-talk. Ăsta e și unul dintre motivele care mă face să mă gândesc de două ori la decizia de a scurta ”răul” și de a mă întoarce acasă. Ar mai fi și faptul că nu învăț nimic, sau nimic ce aș vrea. Nu neg și lipsa mea de motivare survenită după nenumărate încercări timide și stresate, de a trage de oameni să îmi dea task-uri, încercări bineînțeles eșuate într-un final.

Ar fi două opțiuni, întoarcerea acasă sau plecarea în alt tărâm al fâgâduinței. Complacerea în situația actuală pierde teren și deja nu mai poate fi trecută la nivelul de opțiune de decizie. Și totuși, în toată goana și toate căutările mele, s-a intâmplat să mă pierd mai mult decât m-am pierdut vreodată și mă gândesc sincer că de data asta va fi mult, dar mult mai greu să mă adun...


source photo: http://k177y.wordpress.com

sâmbătă, septembrie 22, 2012

1 an de "Austrian life"

A început din nou să fie frig, să ploua și să fie umezeală... vreme de toamnă fără urme de vară, poate doar cu frecvente aduceri aminte de iarnă. Adică exact așa cum am cunoscut Viena pentru prima dată... Într-un fel primele zile au fost reconfortante și familiare. Mă gândeam că totuși e foarte importantă vremea atunci când călătorești într-un loc nou, pentru că mereu prima impresie, prima perioadă petrecută într-un loc va rămâne ca o etichetă.... mă întrebam dacă mi-ar mai fi plăcut Barcelona dacă aș fi mers iarna și nu vara (sigur da).

Prima zi în Viena a fost pe 20 septembrie 2011. După două zile de condus (stați liniștiți, n-am condus eu), pe 19 septembrie am ajuns în Krems cu mașina încărcată, am fost ajutată de părinții mei grijulii să mă instalez în camera de cămin, care pot sa zic că am știut că o să fie a mea din primele poze văzute. Cum pe 20 septembre 2011 ai mei au aniversat 25 de ani de la căsătorie (Felicitari lor!), chiar dacă vremea era mai mult de stat în casă, sub multe pături și cu o cană aburindă de ceai în mâini, am decis totuși să mergem la Viena, că doar deh, e rost de sărbătorit. Și pentru că după aproape două ore de plimbat prin oraș, de încurcat primăria cu o catedrală și de văzut mirificul Dom al lui nenea sfânt Ștefan (care era 90% acoperit de pânze - lucrări de restaurare), am decis să intrăm într-o cafenea, sa fim vienezi.

Cam ciudat cum am avut prima experienta adevarata de maturizare abia dupa ce am terminat facultatea, alti "copii" ies din sanul cald al familiei la 19 ani, eu am avut norocul sa mai copilaresc putin. Sunt multe de spus, a fost o experienta benefica si abia astept sa vad ce urmeaza.

Si totusi, ce-am invatat despre mine in ultimul an?

  • Zona de confort de acasă nu era una negativă, cel puțin nu pe plan personal. Totusi e bine sa nu te plafonezi si sa cauti sa te imbunatatesti incontinuu.
  • Am muncit cu drag și spor să-mi creez relațiile de prietenie și cercurile de prieteni nebuni - am adunat amintiri care ne-au legat și asta s-a întâmplat în timp
  • E ok să-ți fie dor de toată lumea când te simți singur - e ok să dai tu primul semne de viață, chiar dacă nu ai mai vorbit cu X de ani buni pentru că poți fi surprins să primești răspuns (Deci am lăsat mândria adolescentină la o parte, cel puțin la capitolul asta).
  • Prietenii adevărați se păstrează,
  • In plus, distanța e o scuză perfectă, așa că la un anumit nivel poate face chiar bine
  • Iubirea adevărată devine mai puternică - e ca un test suprem. E nevoie de multă răbdare, încredere și timp pe skype.
  • Răbdare răbdare, răbdare....răbdare... infinită aș putea spune.



luni, septembrie 10, 2012

melodiile noastre

Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce melodii îmi vin în minte cand mă gândesc la noi, probabil i-aș face o listă lunga cu o gramada de melodii, care ne-au obsedat pentru cateva zile pentru ca unul dintre noi i-a făcut cunoștință celuilalt cu ele.
Dar sunt câteva melodii care marchează momente frumoase, care de fiecare dată-mi pun noduri în gât și fluturi în stomac. Cel puțin pentru mine...





Luna amară - Roșu aprins
Primul concert împreună, chiar dacă nimeni din jur nu știa, prima lună când eram atât de cu capul în nori că mă mir cum de mai știam să mănânc, perioadă în care nu-mi venea să cred ce se întâmplă, în care mă condamnam, panicam sau săream în sus de fericire pe rând și mă pișcam încontinuu să văd dacă visez. (clipul din postare e chiar de la concertul respectiv)

Alina Manole - Lună pătrată
La fel, un cocert în care am fost cea mai lipicioasă dintre lipitori, deși nu-mi stă în fire, mai ales în public. Momente în care mă bucuram că sunt acasă, cu muzică bună, în locuri dragi și cu oameni și mai dragi. Aveam nevoie de combinația asta magică ca de aer, mai ales aveam nevoie să-mi iau provizii pentru perioada petrecută departe de acasă. La concertul asta am primit o surpriză genială și totul a fost absolut perfect, chiar dacă tanti din spate se plângea că ”dați-vă mai într-o parte, că noi nu vedem nimic”.


Beatles - Hey Jude + Honey Pie
Pentru că serenadele se fac mai nou pe Skype, pentru că versurile ni se potrivesc, pentru că Honey Pie are ”so won't you please come home?”, iar Hey Jude are, printre altele, ”take a sad song and make it better” (și pentru că am cantat-o și împreună)


Pentru că uneori nu e nevoie decât de două brațe și de o anumită îmbrățișare... și de soundrack-ul nostru...

p.s. mai sunt atâtea și atâtea melodii ale noastre, dar creierul meu s-a setat astăzi pe acestea. Azi ascult Luna amară, Alina Manole și Beatles și pășesc pe drumul amintirilor pavat cu zâmbete, piele de găină, fluturi în stomac și noduri în gât...

sursa clip Luna Amara & clipuri Beatles : youtube.com
sursa clip Alina Manole: arhiva proprie

luni, august 20, 2012

Cu trotineta la metrou...

Jurnal, 1.08.2012
De mică mă gandeam cum ar fi să locuiesc în Viena. De fapt, mă gândeam că ar fi măcar drăguț să o vizitez. Zilelel astea m-am gândit că „be careful what you wish for, it might come true”. DA! sunt in Viena, ieri m-am înregistrat la primarie, e totul legal.... Dar nu e deloc exciting. Am început să cunosc orașul încă din septembrie anul trecut, l-am bătut de multe ori la pas. Dar nu pot spune că m-am îndragostit de el, chiar dacă i-am dat șanse nenumărate. Sper doar ca la un moment dat să privesc în urmă și să mă pot mândri cu faptul că ”am  fost vieneză pentru un an”, dar tare cred eu că momentele de genul nu vor mai conta.

În fiecare dimineață merg cu metro-ul. Locul de ”muncă” nu e decât la șase stații, dar bibicleta mea de clowni are pană și subsemnata nu are timp (de fapt energie,chef și program normal la atelierul de reparări biciclete) să se ducă să o rezolve. Până atunci, hai să uzăm metro-ul. Pe perioada verii sunt abonamente lunare pentru studenți cu 30 euro, iar în timpul anului, abonamente pentru tot semestrul, adică septembrie-ianuarie și februarie-iunie (75 euro dacă stai în Viena, 150 dacă nu). Hai să nu facem conversia în lei, sau Doamne ferește să comparăm cu 12,4 lei pe lună pentru abonamentul studențesc din Iași.

Și ca să vă explic ce legătură are titlul, e un trend care mie mi se pare ciudat, comic și practic în același timp - trotinete pentru cei mari. Vezi oameni în toată regula, îmbrăcați formal sau nu, mergând pe trotinete, că deh! e mai rapid decât mersul normal. Ori aici imi pun problema: nația contrastelor - nu se grăbesc,dar se grăbesc, nu sunt super explozivi, stresați, intrați în priză, curentați, dar totuși se grăbesc. Sau poate e doar cool. Voi ce părere aveți?

duminică, august 19, 2012

site-uri care provoacă dependență... pozitivă! (1)



Acest post nu va fi alocat Facebook-ului, Yahoo-ului sau altor provideri de e-mail, jocurilor online sau altor site-uri care, să recunoaștem, nu provoacă dependență pozitivă, ci din contră, una negativă. Cum de aproape șapte săptămâni nu fac altceva decât ”internet mediated research” presărat ici pe colo de vreo sursa offline, e inevitabil să nu fac ”pauze mici și dese” pentru a citi si a ajunge din link în link la chestii care mă interesează pe mine și nu sunt pentru teza de master sau pentru companie. Ce e drept, unele din linkuri îmi erau deja prietene de ceva timp, altele sunt mai nouțe. În speranța că veți descoperi și voi ceva care să vă gâdile preferințele (poate nu pe pagina X, ci pe linkul de pe Pagina X, care avea link pe Pagina Y și uite asa ați ajuns la Pagina Z care e super), vă las cu următoarele descrieri

belva.ro
De Belva am aflat la conferința menționată într-un post anterior. Eram mai mult curioasă de ce anume e Belva, de cum scriu X si Y pe care le-am auzit la OCD și de ce-i așa special la blogul lor - că trebuia să fie ceva, de vreme ce-l promovau, nu? Recunosc, nu m-a prins imediat microbul, au fost luni bune în care facultatea a trecut pe primul loc și nu cititul blogurilor colective - mergeam în bibliotecă să conspectez fără distracți precum netul. Dar mai ales de când am plecat din Iași, avema nevoie să văd ce mai e prin oraș, ce mai scriu ieșencele pe care le identificasem ca fiind cu inspirație, pasiune, nerv și jovialitate. Așa că acum nu trec două zile fără să văd ce mai e pe Belva, sau măcar să mă inspir din Răsfățul zilei.

1cartepestaptamana.ro
Peste blogul ăsta nici nu mai știu cum am dat, cert e că a fost mană cerească, pentru că am mai descoperit alte site-ul utile în articole. Ce-i drept, nu toate postările sunt formale, scrotoase sau extrem de profesionale, dar găsești unele linkuri pe motivare personală care pe mine chiar m-au încântat, cel puțin la momentul respectiv.

coursera
De site-ul ăsta am aflat de pe cel menționat anterior (ce va ziceam eu de avantajele linked open data). Și deja m-am înscris la câteva cursuri și am fost atât de încântată că am și recomandat altora să folosească platforma. User friendly și foarte inteligentă - ai cursul, slide-uririle, quizuri și forum pentru fiecare curs  - ideea e ca participanții să se ajute între ei, pornind de la ideea că fiind un curs pe internet nu poate fi culture focused, așa că dacă toți cursanții ruși fac un study group, s-ar putea sa-și explice lucrurile altfel decât cursanții spanioli  (cultural background and all that). Ce imi place, pe lângă faptul că poți parcurge cursurile când vrei tu (ai termene limită doar la quiz-uri sau examenele finale), e că e foarte informal, în sensul bun al cuvântului, și că ajungi să auzi profesori de la universități de renume (ex. University of Pennsylvania, Princeton, Stanford, Michigan ș.a.), oameni pe care poate nu i-ai fi cunoscut altfel - chiar unul dintre profesori zicea că ”e posibil să ne întâlnim în persoană pe parcursul acestui curs”. Minunile tehnologiei, nu?

Coupon mania - Groupon, FunGroup, FunDeal
Trebuie să recunosc: încă de acum mai bine de doi ani folosesc Groupon pentru a avea acces la cele mai bune oferte. Și prin urmare am luat contact și cu aferentele copii, care chiar își fac și ele treaba, fiind mai locale (ex. fungroup). De când sunt în Austria, bineînțeles că am luat cu asalt site-ul groupon austriac, doar așa am acces la prețuri normale (din punctul meu de vedere, și nu neapărat comparate cu prețurile din România).

imdb 
Nu mai are nevoie de nici o prezentare - enciclopedia enciclopediilor, ”geek information” cum ar numi-o unii. Sincer, dacă nu era imdb, nu cred că primeam vreodată remarci din partea prietenilor cum ar fi ”Dumnezeule, tu știi cum îi cheamă pe TOȚI actorii!?”

quora
Ideea aceste comunități mi s-a părut foarte interesantă. Da, e drept că nu au inventat roata - și Yahoo are de ani buni aceeași platformă, Yahoo Answers, dar quora arată încă o dată că felul cum aranjezi unele feature-uri și prezinți un produs/serviciu chiar pot face diferența. Ce-i drept, nu am petrecut atât de mult timp pe acest portal, având contul activat doar de câteva săptămâni, prin urmare nu-mi pot da cu o părere prea avizată.

În speranța că voi găsi și alte site-uri demne de postat și descris (și pe care trebuie, dar trebuie să le accesez măcar o dată la două-trei zile) , va urma...

sursa foto: www.cheaphosting.biz