sunshine rain ...

2011-12-11T04:51:00.001+02:00

Urăsc faptul că relațiile meles-au virtualizat, adică în aparență sunt ok, chair mai ok decât înainte… dar înesență se strică pe zi ce trece. Urăsc faptul că imi e dor de persoane carora nu le pasă la fel de mult.

Urăscfaptul că lumea pe aici e focusată și relaxată, nu dau cât pot de mult ci doar cât trebuie, cică simplifică viața, iarmie-mi lipsește sângele ăla-n vene și verva de acasă (nu zic că o găsești chiar oriunde, dar e totuși o diferență considerabilă).

Urăsc faptul că sunt mainevrotică și mai sensibilă decât credeam, urăsc faptul că, deși mă lăudasem că am ajuns la nivelul de bitchiness dorit, nu e deloc așa pentru că las lucruri mărunte să mă macine inutil…. Urăsc faptul că încerc să-mi fac relații de durată sau că atunci cănd îmi fac prieteni sunt sinceră… naiva - în loc să suflu și-n iaurt cum imi promit de fiecare dată când mă ard… Urăsc faptul că am tendințabolnavă de a mă lipi definitiv de unele persoane. Urăsc faptul că pot sufoca cumodul meu de a-mi păsa. Urăsc faptul că “nu vreau mult, ci doar ceea ce ofer și eu”,chiar dacă îmi dau seama că nu toată lumea e atat de obsesivă și dedicată. Urăsc faptul că nu mai pot avea discuții pentru că aparent sunt prea tăioasă. Urăsc modul în care se victimizează toata lumea și are senzația că le pun pistolul la tâmplă - vreau să jucăm tenis! Ce-i așa de periculos?
Urăscfaptul că nu-mi place prefacatoria socială, deși am crescut cu ea și chiar mă descurc – ar fi mai bine dacă nu m-ar ustura pielea de fiecare dată cândpractic așa ceva. Urăsc faptul că am nevoie de cineva să fiu productivă, că am început să fiu dependentă de persoane și că mai nou nu-mi place să fiu singură.Urăsc faptul că așa mă simt…

Urăsc faptul că nu fac altceva decat să sper și să visez, că da, sigur, visele devin realitate dacă muncești pentru ele – alte poveștide adormit copii. Urăsc faptul că nu pot fi pe aceeasi lungime de undă cu cinetrebuie, ci doar cu oricine altcineva. Urăsc faptul că trec zilele fără să-midau seama că poate chiar trăiesc cele mai bune luni din punct de vedereprofesional, poate chiar personal, și poate ar trebui să profit. Urăsc faptul că idealizezlucruri doar pentru că vreau să le fac suportabile și să-mi gâdil orgoliul.

Urăsc faptul că nu sunt relaxată, cu aditudine de “ je m’enfiche” și de “ceamai tare din parcare” (mai ales atunci când ar trebui). Urăsc faptul că, în ziuade azi, modestia nu mai e “la moda” ci chiar iți aduce defavoruri și ca e chiarrecomandat sa te bagi în față (numai că acum nu se zice așa – aceeasi Mărie cu altapălărie). Urăsc faptul că e política ușilor deschise și a întrebărilorbinevenite, iar când ai o nedumerire ți se răspunde în stil general și filosofic(= de uiți și ce ai întrebat).

Urăsc faptul că altceva mai bun nu am de făcut decât să vorbesc cu un blog, să mă descarc prin scris... Și mai urăsc faptul că tot ce stiam să fac în stil mare odată, acum nu e altceva decât o prostie fadă și mult prea normală!

Acomodare?

2011-11-21T14:25:00.001+02:00

20 noiembrie 2011 23:53

Cred că încep sămă acomodez. Cred... sau poate încep să găsesc putere să vă numai ce-mi placedin toate ce mă înconjoară. Ieri seară am fost la un concert clasic, pentru adoua oară ... în 3 săptămâni. Am noroc că se organizează o serie de concerte la5 minute de locul unde stau. A fost placut. Mi-a adus aminte de casa.. și apoim-a facut sa-mi placa unele chestii la austrieci. În ultima vreme am început sănu-i mai urăsc ci sa vad ce-mi place. Cred că ăsta e mecanismul meu de”supraviețuire”, sau ceva de genul. Poate că acum nu mai văd orașul ca cevacare mă ține departe de casă, de cei dragi si de lucrurile care-mi plac. Poateam început să mă comport așa cum trebuie și așa cum sunt cu adevărat –puternică, flexibilă, capabilă să mă adaptez oricărei situații și să văd tottimpul partea plină a paharului. Sigur, nu totul e roz, se putea și mai bine,sunt momente în care nu pot să respir de cât de tare îmi e dor și înnebunesccând mă gândesc că dau cu piciorul unei șanse, că nu profit de ea la maxim, căîncă mă mai gândesc dacă am făcut decizia corectă (ce-i drept, odata la câtevasăptămâni, dar tot există o îndoială. Și va exista întotdeauna, trebuie săînvăț să trăiesc cu ea). Da, asta este, am învățat să accept lucrurile așa cumsunt, să trăiesc cu ele, sa găsesc forță în lucrurile care-mi plac. Ăsta emecanismul creierului meu de a se descurca când vine vorba de dificultăți.

Azi nu am avut internet, așa căm-am dus la barulețul-cafenea-smth din campus. Muzică bună, prețuri de Austria,dar mi-a prins bine. Pana și faptul că m-am întors acasă cu părul mirosindu-mia fum de țigară mi-a plăcut – îmi e dor și în caut ”acasă” în orice chestie câtde mică. Se pare că nu sunt genul care când iese din țară înjură românii șipreaslăvește străinii. Da, sunt de admirat, dar eu una am și mai mare admirațiepentru români, care nu sunt altceva decât niște oameni muncitori, materiacenușie cel mai des importată de alte popoare și îi urăsc din tot sufletul peaceia dintre ”români” care ne fac defavoruri și ne strică imaginea – nu suntemnumai o adunătură de țigani furăcioși și de fufe care cântă house.

Divaghez... tot ce vroiam să zicmai sus e că am intrat in vorba cu două doamne, a fost chiar foartebinefăcătoare mini-discuția. Am vorbit de faptul că da, germana austriecilor eal naibii de diferită, m-am complimentat că ”vai”, știu germană foarte bine(când eu nu făceam altceva decât bâlbâieli și dezacorduri) și au fostextraordinar de amabile.

Pe de alta parte, dar asta edeja alt subiect, mă amuză atât de tare când aud străini cărora li se pare marelucru sa știi limbi străine. Și acum știu și de ce: în tările ”civilizate”,dacă știi să spui 2 vorbe în altă limbă străină, în mare parte engleză, dejaești zeu. Nu se leagă nimeni la cap cu n-șpe mii de limbi străine, dacă a lor ede circulație europeană sau mondială. Așa că nu e de mirare că sunt atât deuimiți când aud că știi cate 3-4 limbi străine, iar 2 dintre ele le și vorbeștifluent. Și nouă ni se pare normal – Luați și vă mândriți cu asta, oameni bun!

Transformare...

2011-11-14T04:00:00.000+02:00

Când am făcut blogul mi-am promis că nu voi scrie decât articole interesante, argumentative, oareșcum personale. Nu va fi un jurnal, ci mai degraba un potpuriu de lucruri cât-de-cât bine scrise (a se citi prost scrise dar care pot fi trecute cu vederea ca fiind ok).
În ultima vreme m-am gândit să-l transform... în jurnal de călătorie (fizică sau psihică). Da, sunt mult afara din zona mea de confort, atât fizic cât și psihic; totuși, din cauza vremii și cred că și a energiei puse în activitatea de ”acomodare”, nu am reușit să călătoresc pe cât de mult aș fi vrut - dacă am plecat undeva a fost pentru că așa au fost circumstantele, nu pentru că mi-am plănuit (a.k.a. excursii cu grupa).
Așa că voi publica și prostii deacuma - și asa nimeni nu le citește. Dar e mai simplu pentru mine să am o versiune care nu o pot șterge sau pierde.
Cam asta e cu justificarea... nici nu știu de ce am făcut-o. Poate din dorința mea compulsivă de a face ordine peste tot. Strașnic de afurisit ”defect-calitate”!

butterflies...

2011-11-10T23:30:00.000+02:00

Când a fost ultima dată când ai avutfluturași în stomac pentru că te gândeai la mine?

...

2011-11-03T03:11:00.000+02:00

Sunete dechitară, corzi scrâșnind…melodie în miez de noapte. Sau chiar e noapte? Tot ce știe este că e întuneric,nu pentru că are ochii închiși, ci pentru că lumânările pâlpâie iar în cameră e olumină diafană. Și-l ține în brațe, iar melodia curge încet, încet, mai frumosca orice cântec de zâne, mai armonios ca orice serenadă... Își plimbă mâinileprin păru-i, pe tâmple, pe ochii închiși, instinctiv, fără altă hartă decât ceadesenată de melodie. Degetele-i se unduiesc ușor, ușor, în ritmul corzilor,imitând și conducând în același timp. Și tot ce ar vrea e ca momentul să seprelungească la infinit, să-i țină în brațe pe amândoi : el și chitara....

Azi e prima zi perfectă... pe teritoriu austriac

2011-10-16T23:30:00.001+03:00

16 octombrie 2011 - Azi a fost o zi frumoasă. Azi am descoperit o gramadă de lucruri care m-au facut să ma bucur ca exist și sa-mi dau seama că nu fac umbra pământului degeaba.

Azi a fost ziua ta, my dear big sister, și aș fi vrut sa te strâng în brațe și să-ți urez LA MULȚI ANI, dar recuperam noi de Crăciun.

Acum doua zile a fost ziua Crisulinei, care mi-a facut cea mai frumoasă surpriză azi – poza cu “place card”-ul de la ziua ei. Și Ștefana mi-a zis ca vă e dor de bubble-oșenia mea. Liviu că nu m-ați uitat și că abia asteaptă să vin acasă. Și asta chiar dacă i-am promis că 3 săptămâni o să-l sâcâi. Și așa o să și fac – vă fac program: mergem la pationar, la deja tradiționala bătaie cu zăpadă urmată de împodobitul bradului (amânate, dar tot nu scăpați), la ciocolată și ceai în Sage. Anuța, Bogu și Marian – pregatiți-va! Vă pup pe toți si da, în primă instanță m-am întristat, dar apoi m-au apucat fluturașii și nodurile în gât. Și pe lângă faptul că nu-mi vine să cred cât de norocoasă sunt că vă am, sunt imens de fericită și din cauză ca ne-am sudat în anii ăștia. Adică aveam senzația ca trag eu de voi să ieșim și să fim impreuna, sau că ieșim în grupul ăsta din cauză că mi s-a cășunat mie să văd mai multe persoane deodată – of of, știu că nu-i frumos, dar cu timpul limitat, e bine să împuști mai mulți iepuri dintr-o lovitură și loviturile să fie cât mai dese. Și uite ca ieșiți pentru ca vreți...

Pe lângă asta, azi am terminat prima prezentare de care sunt mândră. Am ras în conferința pe skype (am si colege de treaba, chiar foarte simpatice) și chiar o să-mi faca plăcere să prezint.

Azi am vorbit cu Diana mult, mult si repede și despre o grămadă de chestii. Și am chicotit amandouă ca pe vremuri când veneai să-ți dau ciocolată în cănița ta cu inimioară. Și vezi cum te stalkeresc eu? Peste tot o să trimit tipe care seamănă cu mine că să nu mă uiți și să mă apuce sughițul.

Azi am vorbit cu tine, mult si bine – aveam de recuperat. Nu mi-am dat seama azi că suntem norocoși, ci acum vreo săptămână; și imi place senzația de stabilitate și de constanță – creștem împreună.

Azi am stat o oră cu ai mei să le explic minunile noilor tehnologiilor - și tot nu m-am enervat excesiv și tot am râs și am glumit.

Azi am descoperit niște concerte de muzică clasică și un film la care vreau neapărat să mă duc. Azi mi-a venit chef de citit cărțile pentru facultate și déjà mi-am făcut plan pe mâine.

Și cu toate că îmi tremură camașa pe mine când mă gândesc la ”THE BIG REAL Project” de la facultate, cu toate că mai nou sunt eu persoana din grup care nu face mare brânză și mă simt ciudat pentru că știu cum e să fii cel care trage mai mult într-un grup, cu toate astea, în seara asta adorm cu zâmbetul pe buze.

P.S. Iar zilele trecute mi-am dat seama că îmi e dor de colegi de facultate cu care credeam că o să am o relație scurtă și neînsemnată, de Copoul de care mă săturasem, de profesori (ei de ăștia știam sigur că o să îmi fie dor) și de persoane care au trecut pasager prin viața mea.

Iar deși azi (și până acum) am acoperit o mare parte din persoanele dragi cu care aș vrea să mai vorbesc, tot au mai rămas câteva. Sper că se știu și că sunt bine. Vorbim cât de curând, nu vă gândiți că scăpați.

Hai sughițați, pentru că voi sunteți cei care imi dați putere să răzbesc! Vă îmbrătișez și promit că următorul post o să fie unul descriptiv și nu atât de emoțional.

„Zâmbește, așa te știu și așa-mi place de tine. Dacă plângi, nu te recunosc”

cute quiz... :D

2010-04-09T12:25:00.004+03:00

Ştiu că pe la noi nu se crede în reîncarnare, că e o chestie specifică budiştilor şi nu creştinilor, dar eu una am fost întrebată/suspectată de câteva ori ce am fost sau ce-aş vrea să fiu într-o viaţă următoare sau anterioară.

Aşa că mi s-a părut înteresant quiz-ul pe care vi-l propun... mai ales că aveam timp de omorât, sau de pierdut(ocupaţie la care ma pricep cel mai bine, dau şi lecţii, la nivel superior deacum). Şi mai ales că mi-a plăcut şi rezultatul. :D

So, enjoy!

Here's mine :

Căţel
"Eşti veselă, prietenoasă şi parcă priveşti lumea printr-o pereche de ochelari cu lentile roz. Asta pentru că animalul din sufletul tau e un căţeluş optimist ce caută distracţie, prieteni şi, nu în ultimul rând, multă iubire şi afecţiune. Prin urmare eşti întotdeauna înconjurată de oameni. Singuratatea te deprimă deoarece îţi taie principala sursă de energie, contactul uman.

Cum curiozitatea e o trăsătură importantă a ta îţi place să îţi bagi năsucul peste tot, chiar şi în lucrurile care nu au nici o treabă cu tine. Din pacate, îţi poţi pierde interesul pentru un anume lucru la fel de repede dacă nu apare ceva nou.

Ca orice căţeluş care se respectă, loialitatea şi afecţiunea sunt trăsături majore ale personalităţii tale. Legi prietenii pe viaţă iar într-o relaţie iubeşti cu fiecare părticică din tine pentru totdeauna. Chiar şi atunci când o relaţie se întâmplă să nu meargă tot mai păstrezi afecţiune pentru bărbatul care a fost lângă tine."

Delicate...

2010-03-26T21:24:00.012+02:00

Doar când o să ajungi să-ţi placă până şi defectele persoanei de lângă tine, să accepţi că fac parte din ea, că o defintesc ca şi individ, îi conturează caracterul, temperamentul şi-i accentuează trăsăturile, calităţile. Când nu te vei mai everva de fiecare dată când nu-ţi convine cum s-a comportat, ce raţionamente a făcut sau ce-a rostit... atunci poţi spune ca o iubeşti, din tot sufletul, cu toata fiinţa ta...
O iubeşti cu adevărat, complet şi complex.

Aşa că până atunci, calmează-te, taci, observă şi nu risipi magia şi încărcătura emoţională ale cuvintelor “te iubesc”.

Reasons to love...

2010-03-22T20:07:00.013+02:00

Am vrut să postez cele de mai jos de 8 martie, dar se vede că m-am luat cu altele. Mi le-a adus la cunoştinţă un prieten, foarte bun pe vremea aia, ne ziceam "best friends".... anyways, şi acum îmi aduc un zâmbet când le recitesc. Enjoy!

"Iată câteva motive pentru care ne plac nouă,băieţilor,fetele:
1. Miros întotdeauna bine, chair dacă nu mai au şampon.
2. Felul în care îşi lasă căpşoarele pe umerii noştri.
3. Ce drăgălaşe sunt când dorm.
4. Uşurinţa cu care se potrivesc în braţele noastre.
5. Felul în care te sarută şi, ca prin minune, totul devine perfect.
6. Ce haioase sunt când mănâncă.
7. Le trebuie ore în şir pentru a se îmbrăca, dar la sfârşit îţi dai seama că a meritat aşteptarea cu vârf şi îndesat.
8. Pentru că sunt calde chiar şi atunci când afară sunt -30 de grade.
9. Faptul că arată bine indiferent ce haine poartă.
10. Modul în care caută complimente în stânga şi-n dreapta ,chiar dacă ştie că o consideri cea mai frumoasă femeie/fată din lume.
11. Ce simpatice sunt când discută sau când se ceartă.
12. Modul miraculos prin care mâna ei o găseşte întotdeauna pe a ta.
13. Zâmbetul ei.
14. Felul în care te simţi când ea te suna chiar după ce ai rezolvat ceva aiurea.
15. Felul în care zice "hai să nu ne mai certăm" chiar dacă ştie clar că în maxim o oră... 16. Felul în care te sărută după ce faci ceva drăguţ pentru ea.
17. Felul cum te sărută când îi zici "te iubesc".
18. de fapt ... doar felul cum te sărută.
19. Cum se aruncă în braţele tale când izbucneşte în plâns.
20. şi apoi cum îşi cere scuze pentru că a plâns pentru ceva atât de neimportant.
21. Pentru că te pocneşte şi se aşteaptă să te doară.
22. felul în care îşi cere scuze atunci când chiar doare... (chiar daca noi nu recunoaştem niciodată!)
23. felul în care spune: "îmi lipseşti!".
24. felul în care îţi e dor de ea.
25. felul în care lacrimile ei te fac să vrei să schimbi lumea, ca să n-o mai poată răni nimeni, niciodată...indiferent dacă le iubeşti, dacă le urăşti, vrei să dispară de pe faţa pământului sau simţi că n-ai putea trăi fără ele ... asta nu contează. Pentru că măcar o dată în viaţă, una dintre ele devine totul pentru tine. Iar atunci când vi se întâlnesc privirile, te scufunzi în adâncurile sufletului ei şi spui milioane de lucruri fără nici un cuvânt; atunci îţi dai seama că viaţa ta e iremediabil cuplată la bătăile inimii ei.

Le iubim pentru miliarde de motive. Le iubim nu cu mintea, ci cu inima. Un sentiment ....doar trăit.. "

p.s. am considerat că varianta lui Mircea Cărtărescu e arhicunoscută. Şi nici nu mă simt 100% femeie. Şi tot îmi e dor de vremurile când aveam 16 ani şi descopeream muuulte lucruri noi în fiecare zi.... şi de prietenii de atunci. Despre prietenii în altă postare :D [va urma]

Closer... everybody loves a lie

2010-02-21T16:34:00.014+02:00

Closer -2004-
Distribuţie: Nathalie Portman(Alice), Jude Law(Daniel), Julia Roberts(Anna), Clive Owen(Larry)

"If you believe in love at first sight, you never stop looking."

E revigorant sa vizionezi un film cu replici realiste, acide, ironice, împletite cu dialoguri parcă scoase dintr-o piesă de teatru a unui scenarist neînţeles, dar care doreşte să transmită ale sale lupte interioare.
Nu degeaba a avut 2 nominalizări la Oscar(cel mai bun actor în rol secundar-Clive Owen, cea mai bună actriţă într-un rol secundar-Nathalie Portman), 5 ominalizări la Golde Globe, dintre care 2 premii câştigate(Clive Owen şi Nathalie Portman), nominalizări BAFTA unde iar a luat Clive Owen premiul acasă, în total 30 de nominalizări, dintre care 8 premii câştigate.

Acţiunea e concentrată pe vieţile a celor 4 personaje principale, care ajung să formeze toate triunghiurile conjugale posibile(combinări de 4 luate câte 2). Scenariul abundă într-un schimb de întrebări, cel mai mult m-a atras faptul că personajele par a gândi cu voce tare, în acelaşi timp având capacitatea de a-şi purta în continuare masca protectoare. Oamenii se autodistrug, căutând în derută, găsind fericirea plictisitoare dar totuşi punand-o ca scop suprem.
Dragostea este prezentată ca o obsesie, ca un lucru schimbător şi viclean, pentru că omul nu-şi poate controla emoţiile, adoră să răstălmăcească şi să-şi schimbe părerea în favoarea sa, fără ca mai apoi să fie în stare să suporte consecinţele sau să 'repare' pagubele, decât cu altă minciuna, spusă lui însuşi sau altcuiva. Cerc vicios pur...

Iar muzica din film, decorurile, schimbul de replici ambiguu şi în acelaşi timp atât de clar, te atrag ca într-un vârtej. Filmul e de genul "love it or leave it".

Până la urmă fericirea înseamnă compromis, minciună pentru a evita o ceartă... eşti prea naiv dacă vrei să existe măcar 90% sinceritate?

Alice: Lying is the most fun a girl can have without taking her clothes off... but it's better fi you do.

Daniel: So you're a divorcee...Double divorcee...I'm sorry. How do you feel?
Anna: Tired...
Daniel: I love you..... and I need to piss.

Daniel: Why didn't you lie to me?
Anna: 'Cause we said we'd always tell each other the truth.
Daniel: What's so great about the truth? Try lying for a change. It's the curency of the world.

Daniel: Cowardice. You haven't got the guts to let him hate you.

Larry: She doesn't wanna be happy.
Daniel: Everybody wants to be happy.
Larry: Depressives don't. They want to be unhappy to confirm they're depressed. If They were happy, they couldn't be depressed anymore. They'd have to go out into the world and live, which can be depressive.

Larry: You don't know the first thing about love because you don't understand compromise.

Daniel: I'm going to get cigarettes. When I get back, please tell me the truth.
Alice: Why?
Daniel: Because I'm addicted to it. Because without if we're animals. Trust me.

Just trying to be Happy...

2010-02-18T22:32:00.009+02:00

E mai bine sa fii rănit, umilit,călcat în picioare, să înveţi ce înseamnă tristeţea,dezamăgirea şi depresia, dar să trăieşti, să experimentezi SAU să fii aparent într-un loc sigur, dar sa nu te implici, să fii inactiv doar din cauza temerilor?

Omul cât trăieşte învaţă. Şi cum altfel poţi învăţa dacă nu prin experienţe, înfrângerea temerilor şi luarea cât mai frecventă a inimei în dinţi. Căci noul nu te loveşte din cotidian. Trebuie vânat, urmărit şi constituie o provocare.

Totuşi nu toate experienţele sunt bune. Da, poţi cauta “the silver linning”, poti vedea binele intr-o mare de rău. Dar la un moment dat oboseşti sa tot cazi, sa fii lovit şi sa te arzi. Începi sa fii mai prevăzător şi totodată, poate, să pierzi oportunităţi noi.

Deci care-i soluţia? Nesăbuinţă totală şi o inimă detaşată sau echilibru şi logică? Din punctul meu de vedere, dacă prima variantă ar fi atât de uşor de găsit, toţi am apela la ea, dar cum nu prea e la îndemână, ne mulţumim şi cu a doua. Până la urmă fiecare-şi construieşte viaţa cu ajutorul propriilor decizii. Iar faptul că vrem mai mult ne ajută deopotrivă să evoluăm(în cazul în care lucrurile ies cum ne dorim), sau să facem 2 paşi înainte şi 3 înapoi(în caz contrar).

Şi bineînţeles, impulsul de a scrie cele de mai sus, că de gândit e deja “fumată” problema, mi-a venit când am descoperit piesa de mai jos. Enjoy!

Leona Lewis – Happy

someone once told me
that you have to choose
what you win or lose
you cant have everything
dont you take chances
you might feel the pain
dont you love in vain
cause love wont set you free
I could stand by the side
and watch this life pass me by
so unhappy but safe as could be

CHORUS:
so what if it hurts me
so what if i break down
so what if this world just throws me off the edge
my feet run out of ground
I gotta find my place
I wanna hear my sound
donţt care about other pain in front of me
cause im just trying to be happy, yea
just wanna be happy, yea

II.

holding on tightly
just cant let it go
just trying to play my roll
slowly diasappear, oooh
well all these tears
they feel like they’re the same
just different faces, different names
get me outta here
well i can stand by the side
and watch this life pass me by
pass me by

CHORUS(...)

so any turns that I cant see
I’ll count a stranger on this road
but don’t say victim
dont say anything

CHORUS(...)

De reţinut!

2010-02-16T14:40:00.004+02:00

1. Dragostea eternă durează 3 luni.
2. Nu te baga în lumea drogurilor.....suntem şi asa destul de mulţi
3. A avea conştiinţa curată înseamnă a avea memorie proastă.
4. Cel care se naşte sarac şi urât are mari şanse ca atunci când o să crească.... să îşi dezvolte ambele calităţi.
5. Cei cinstiţi sunt inadaptaţii societăţii.
6. Peştele care luptă împotriva curentului....moare electrocutat.
7. Nu este important să câştigi...este important să-l faci pe celalalt să piardă.
8. Nu sunt complet inutil....cel putin servesc de exemplu negativ pentru alţii.
9. A greşi este omeneşte...totuşi, a da vina pe altul este şi mai omeneşte.
10.Cel mai important nu este să ştii! Mai important este să ai telefonul celui care ştie.
11. Eu nu sufăr de nebunie....mă bucur de ea în fiecare minut.
12. Este bine să laşi băutura....însă rău este sa uiţi unde ai lasat-o.
13. Banii nu fac fericirea....o cumpără gata făcută.
14. Inteligenţa mă urmăreşte.....dar eu sunt mai rapid/ă.
15. Fugi de tentaţii.....dar încet, să te poată ajunge.
16. Există o lume mai bună........ dar este foarte scumpă.
17. A studia însteamnă să te îndoieşti de inteligenţa colegului de birou.
18. Daca o păsărică ţi-a şoptit ceva.....atunci înseamnă că ai înnebunit pentru că păsărelele nu vorbesc.
19. Munca nu a omorât niciodată pe nimeni......dar de ce sa rişti?
20. Alcoolul omoară încet încet......nu contează, nu mă grăbesc.
21. Exista două cuvinte care îţi deschid multe uşi......trage şi împinge.
22. De ce sa bei şi să conduci ....când poti să fumezi şi să zbori?

de precizat că sunt de acord cel mai mult cu cele în bold, celelalte... doar în glumă ;))

Romantism la foc automat şi iubire mercantizată

2010-02-10T10:47:00.009+02:00

Deşi mai sunt câteva zile până la sarbătoarea "poleită" şi împrumutată de Valentine's Day, deja am început să fim bombardaţi cu reclame cu inimioare, trandafiri, culori ca roşu sau roz. Îmi aduc aminte prima dată cand am aflat de această "holiday", prin 2000, când chiar eram în perioada în care incepeam să-mi pun intrebari de genul "oare n-ar trebui să am şi eu un iubit? ce înseamnă să fii cu cineva?" şi alte etece-uri. Dar mi-a luat vreo 2 ani să-mi dau seama că Dragobetele nostru românesc, nu numai că este autentic si mult mai frumos de sărbătorit, ci are şi povestea reală, neinventată şi m-a atras datorită faptului că nu este atât de mercantizat.

Oricum ideea în sine mi se pare efectiv idioata şi extrem de exagerată. Da, se porneste de la un concept drăguţ şi e chiar de admirat: o zi în care iubirea e mai presus e orice. Dar în societatea noastră, din păcate, mai toate sărbătorile au devenit mai degrabă un prilej de câştig al comerciantilor şi un concurs al cumpărătorilor: cine cumpără mai mult si voluminos e cel câştigător. Ori nu ar trebui să fie aşa. Să nu vorbim de Crăciun, când toată lumea o ia razna şi se pierde sentimentul de caldură sufletească, linişte şi momente fericite în sânul familiei.(Despre asta în alt post, poate iarna viitoare mă ţin de cuvânt şi mă învrednicesc să scriu)

Şi de când e o.k. să îţi dovedeşti iubirea prin lucruri materiale?! Recunosc, am o problemă cu oamenii care afirmă sus şi tare că "daaa...te iubeeeeesc!" şi o mai şi repetă de 100 de ori, aşa, în caz că poţi uita sau că poate apărea nesiguranţa, dar când vine vorba de dovedit.... PAUZĂ... nu ştiu decât să facă daruri materiale şi cred că prin asta s-a rezolvat totul(sau fac gesturi frumoase doar ca să compenseze gafele). Societatea din ziua de azi nu mai apreciază un gest frumos, nu mai este lăudată o persoană dacă a fost atentă la ce-a spus cutărescu, ci la "vai, dragă ce maşină şi-a luat..sau ce haină nouă".

Aşa că dacă ţineţi la cineva, încercaţi în fiecare zi să nu îl supăraţi aiurea(bineînţeles, nu se accepta metoda "taci şi-nghite", că altfel chiar nu ne mai putem cunoaşte unii pe alţii;dar trebuie echilibru), vorba americanului : "don't take it for granted" şi încercaţi să-i faceţi mici dovezi de iubire pentru că vă fac şi vouă bine şi pentrui că aşa simţiţi, nu doar pentru a compensa vreo greşeală sau chiar pentru a face persoans să se simtă bine.

---------------------------------------------------------------------------------

Dragobete(sursa:WIKIPEDIA)

"Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.

În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările."

Cât despre alte obiceiuri de Dragobete sau alte versiuni ale acelaşi obiceiuri prezentate mai sus, le găsiţi aici.

flexibilitate şi infexibilitate...

2009-04-29T23:17:00.007+03:00

Am primit de mai multe ori remarci de genul : 'nu faci decât să-ţi pui întrebări, nu văd că încerci să şi răspunzi la ele' . Aşa am început să-mi dau seama că ăsta e modul meu de cunoaştere, că în momentul în care nu o să am atât de multe dileme, o sa fiu într-o stare cu un grad de plafonare mai mare decat aş vrea...

Mai sunt conştientă şi de faptul că mă 'întind' pe mult prea multe planuri, scuza mea fiind că dacă îmi propun mai multe lucuri, măcar voi reuşi să fac o parte dintre ele. Totoşi, mai 'câştig' ceva, şi anume o zapaceala continuă, un grad de superficialitate şi o sumedenie de întrebări neraspunse din cauza unor probleme a caror rezolvare nu a fost terminată, definitivată.

Şi de aici, de la dorinţa mea de a îmi îmbunătăţi felul în care reacţionez, spre binele meu, s-a ajuns la gânduri despre cât de mult ar trebui să fiu receptivă la ce e în jur şi la cat de multe întrebari şi păreri ar trebui să am....

După părerea mea, felxibilitatea coexistă cu inflexibilitatea, într-o relaţie de invers proporţionalitate(cu cât eşti mai inflexibil, cu atât eşti mai deschis la nou şi , implicit, invers).

De asemenea nu consider că un om este inflexibil atunci când nu îşi încalcă principiile(definiţia lor, din punctul meu de vedere ar fi ' păreri după care ne conducem viaţa, destul de generale cât să nu poată fi schimbate d la o zi la alta, dar şi îndeajuns de personale pentru a se putea aplica pe mai multe planuri').

ah..şi încă o chestie : nuanţele de gri, în care e colorată viaţa.

to be continued... (tot pe la ore târzii o să mă apuce inspiraţia, şi doar dacă mă mai scoate cineva din starea de amorţeală în care văd că s-au afundat majoritatea persoanelor din jurul meu.... sau e doar o impresie? )

Love & Emotion

2009-04-28T17:27:00.005+03:00

Iniţial mi-am propus să nu postez videoclipuri ... dar cum muzica este o mare parte din cine sunt... şi nu mă simt bine dacă nu ma obsedează vreo melodie minim 3 zile, de ce să nu împărtăşesc dulcile mele 'obsesii' şi cu voi? sper să vă placă dacă nu majoritatea, atunci măcar una dintre variantele muzicale pe care vi le propun ;)

Ce contează în viaţă?

2009-04-27T17:37:00.004+03:00

“În viaţă contează cum ne comportăm unii cu alţii.”

Hana Ivanhoe, 15 ani

În viaţă nu contează să ţii o evidenţă. Nu contează câţi oameni te caută, nici cu cine ai avut, ai sau n-ai avut întâlnire niciodată. Nu contează cu cine te-ai sărutat, ce sporturi faci sau ce tip sau tipă te place. Nu contează ce pantofi porţi, cum ai părul ori ce culoae are pielea ta, unde stai sau la ce şcoală mergi. Nu contează ce calificative ai, banii, hainele sau colegiile care te acceptă sau nu. Nu contează câţi prieteni ai sau dacă esti singur, nici cât eşti de acceptat sau neacceptat. Nu asta contează în viaţă.

În viaţă contează însă pe cine iubeşti şi pe cine necăjeşti. Contează ce părere ai despre tine. Contează încrederea , fericirea şi compătimirea. Contează să fii alături de prietenii tăi şi să înlocuieşti ura din tine cu dragoste. Contează să ocoleşti gelozia, să înfrângi prostia şi să clădeşti încrederea. Contează ceea ce spui şi ceea ce vrei să spui. Contează să judeci oamenii după ceea ce sunt nu dupa ceea ce au. Şi mai presus de orice, contează dacă prin viaţa ta influienţezi în bine viaţă altcuiva, aşa cum n-a reuşit nimeni altcineva să o facă pe altă cale. Toate acestea contează în viaţă !

Existential question

2008-11-18T13:44:00.001+02:00

Some say that when you start a relationship, in order to make it work properly, the best friend must become the second best friend .

It seems that U can't help it... that many ppl agree with this and even if you disagree... love hits you like a yellow bus and U have no control on your mind & soul what so ever.

Could the ways be changed?...

I'm just meditating on a cold and cloudy autumn day

oare (...) ?

2008-11-01T18:17:00.001+02:00

e uimitor... pur şi simplu să conştientizezi pentru a suta mia oara ceea ce nu vrei să accepţi, sau ceea ce nu-ţi vine să crezi... sau poate că nu vrei să crezi, ci te ţii de un fir subţire de speranţă....
e uimitor să realizezi cât de singur esti, ca te poti baza doar pe tine.

toti spun că "lumea e rea, cruda, nu ai cum să reuseşti în viaţă cu cinste, mândrie şi onoare.. trebuie să-ţi ştii interesul şi să nu-ţi pese de altii, dacă vrei să ajungi în vârf" oare chiar aşa e? oare eşti tampit şi naiv dacă nu vrei să gândeşti aşa?...

oare chiar dacă ai primit palme de atâtea ori nu mai conteaza dacă ţi-ai mai păstrat o farâmă de optimism... măcar una?

oare de ce de fiecare dată trebuie sa ne adunam chiar noi... de ce nu ne poate ajuta nimeni?
şi unde greşim? sau mai bine zis... cine greşeşte?

subiectivitate...

Clasificare

2008-07-30T02:45:00.001+03:00

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã." "Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte" "Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele" "La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine." "Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu prietenii în oras , vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând, grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea turnate in borcan. Profesorul a zâmbit. "Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."

Important e ce laşi în urmă nu cât de sus ai fost

2008-06-20T12:48:00.001+03:00

I dreamed I was missing
You were so scared
But no one would listen
Cause no one else cared
After my dreaming
I woke with this fear
What am I leaving
When I'm done here

So if you're asking me
I want you to know

When my time comes
Forget the wrong that I've done
Help me leave behind some
Reasons to be missed
And don't resent me
And when you're feeling empty
Keep me in your memory
Leave out all the rest
Leave out all the rest

Don't be afraid
I've taken my beating
I've shared what I made
I'm strong on the surface
Not all the way through
I've never been perfect
But neither have you

Forgetting
All the hurt inside
You've learned to hide so well
Pretending
Someone else can come and save me from myself
I can't be who you are

I'll always love you but I need to let go...

2008-05-06T21:29:00.000+03:00

No matter what you say about love
I keep coming back for more
Keep my hand in the fire
Sooner or later, I'll get what I'm asking for

No matter what you say about life
I learn every time I bleed
That truth is a stranger
Soul is in danger, I gotta let my spirit be free
To admit that I'm wrong and then change my mind
Sorry but I have to move on and leave you behind

I can't waste time so give it a moment
I realize, nothing's broken
No need to worry 'bout everything I've done
Live every second like it was my last one
Don't look back got a new direction
I loved you once, needed protection
You're still a part of everything I do
You're on my heart just like a tattoo
Just like a tattoo, I'll always have you
I'll always have you

I'm sick of playing all of these games
It's not about taking sides
When I looked in the mirror, didn't deliver
It hurt enough to think that I could stop
Admit that I'm wrong and then change my mind
Sorry but I gotta be strong and leave you behind

I can't waste time so give it a moment
I realize, nothing's broken
No need to worry 'bout everything I've done
Live every second like it was my last one
Don't look back got a new direction
I loved you once, needed protection
You're still a part of everything I do
You're on my heart just like a tattoo
Just like a tattoo, I'll always have you
I'll always have you

If I live every moment
Won't change any moment
Still a part of me and you
I will never regret you
Still the memory of you
Marks everything i do

I can't waste time so give it a moment
I realize, nothing's broken
No need to worry 'bout everything I've done
Live every second like it was my last one
Don't look back got a new direction
I loved you once, needed protection
You're still a part of everything I do
You're on my heart just like a tattoo

libertate prost înţeleasă?

2007-09-23T17:06:00.003+03:00

Oare ce-i cu lumea asta? oare e vina individului că nu se adaptează sau vina întregii lumi că nu vrea să accepte pe cineva mai altfel decât toţi?

Oare de ce sunt la modă unele idei şi toată lumea trebuie să le respecte? Ba mai mult: unii chiar au senzaţia că e "ok" să faci o chestie care în mod normal, ar fi considerată o iresponsabilitate. Dar ce e normal? De la deceniu la deceniu se schimbă ceva în părerile oamenilor... Şi aşa e normal; dar totuşi.. de ce se ajunge la o eliberare intensă de dezinhibiţii, chiar fără limite aş putea spune? Ce vrem să câştigăm cu asta? Unde se va ajunge peste ani şi ani... mă uit în urmă la generaţiile de copii cu 4-7 ani mai mici ca mine... şi-mi fac cruce (bineînţeles că mai există şi excepţii, dar se ştie ca acestea întăresc regula :)) ) Dar dacă după atat de puţini ani ei sunt atât de diferiţi, ce te mai poţi aştepta de la viitorii copii? Va scăpa lumea de sub control?

Ne trebuie un nou Moise să ne dea un cod de valori puternic şi demn de urmat, o biblie a moralitaţii şi a bunelor maniere ;).

:-? Cam greu... totuşi.. să avem incredere că partea bună care se ascunde în fiecare om va ieşi în cele din urmă la iveală;))

not funny anymore

2007-08-16T12:29:00.003+03:00

Everything is slipping away.... and I know it's because of me....but still..I donno if I'm like this because of circumstances...or because I'm too stubborn 2 do what's right, to do what I'm supposed to...or maybe blind and stupid because I don't realize the opportunity ~X(.

Things are just pilling up too quickly.... where will this get me...:-s

It seemes I can't receive help anymore... I must stand on my own....oh..when will I ever grow up...I don't wanna... when will I ever be me again :-?

thoughts about life...

2007-02-09T01:43:00.001+02:00

viaţa.....cineva tocmai spunea că trebuie să găseşti ce-ţi place să faci în viaţă pentru că atunci când eşti fericit nu mai contează câţi bani ai. Iar dacă reuşeşti să le împaci pe amândouă, "business and pleasure", şi să-ţi meargă cât de cât bine, eu zic că e aproape perfect.
Nu vreau multe, dar se pare că trebuie să lupţi pentru visele tale.........Dar stai aşa... întâi nu trebuie să ştii ce vrei...?

asta cum se mai află..:-?

experimentând?...dar nu toate experienţele sunt bune...poţi să trăieşti anumite experienţe şi să devii prea sceptic...:- <...înainte visai..acum vezi că realitatea e crudă. Totuşi ţi-ai dori să te recapeţi..şi totuşi nu...pentru că erai mai vulnerabil înainte...sau nu? well.....oricum nu vom primi toate răspunsurile pe care le căutăm. Poate pentru că unele întrebări nu au răspunsuri...sau au prea multe. Poate pentru că suntem prea grăbiţii....sau nu avem timp.... până atunci, TRĂIEŞTE! .....speranţa moare ultima, nu?

cea mai surprinzătoare vacanţă

2006-09-20T16:08:00.001+03:00

Uite k a venit si scoala cu trenul din..alaska...nu e frig afara..e frig in sufletele noastre care tanjesk dupa vancatza..dupa nebuniile facute, dupa libertate...
Imi lipsesc atat de mult zilele in care pur si simplu descopeream locuri noi, oameni noi..si ma descopeream pe mine insami....si uie asa, fara sa imi dau seama..unele lucruri s-au schimbat...
Constat cu surprindere k voi face fatza mai ushor rautatzilor...si ca sunt persoane care chiar tzin la mine..in sfarsit..dupa atata dragoste oferita..prmiesk si eu..sau constientizez...am realizat k nu trebuie sub orice forma sa te schimbi pt a fi ca ceilaltzi..doar k s nu fii freak..ciudat..sau prea prea....
Asa sunt eu..love me or leave me.... stiu k sunt prea naiva..si k ma apuk si p mine cateodata...dar totushi...VIATZA MERITA TRAITA...si am d gand s profit din plin d ea..:D:DD....c conteaza dak mai faci greseli..dak nu ai tottimpul norok....u've got friends..and someone up there
ps...of..filosofatul asta...:p....but I'm happy....still I've got somthin urgent 2 do...but I have who to ask an advice..so enerything's gonna be all right..:D