e uimitor... pur şi simplu să conştientizezi pentru a suta mia oara ceea ce nu vrei să accepţi, sau ceea ce nu-ţi vine să crezi... sau poate că nu vrei să crezi, ci te ţii de un fir subţire de speranţă....
e uimitor să realizezi cât de singur esti, ca te poti baza doar pe tine.
toti spun că "lumea e rea, cruda, nu ai cum să reuseşti în viaţă cu cinste, mândrie şi onoare.. trebuie să-ţi ştii interesul şi să nu-ţi pese de altii, dacă vrei să ajungi în vârf" oare chiar aşa e? oare eşti tampit şi naiv dacă nu vrei să gândeşti aşa?...
oare chiar dacă ai primit palme de atâtea ori nu mai conteaza dacă ţi-ai mai păstrat o farâmă de optimism... măcar una?
oare de ce de fiecare dată trebuie sa ne adunam chiar noi... de ce nu ne poate ajuta nimeni?
şi unde greşim? sau mai bine zis... cine greşeşte?
subiectivitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu