De mică mă gandeam cum ar fi să locuiesc în Viena. De fapt, mă gândeam că ar fi măcar drăguț să o vizitez. Zilelel astea m-am gândit că „be careful what you wish for, it might come true”. DA! sunt in Viena, ieri m-am înregistrat la primarie, e totul legal.... Dar nu e deloc exciting. Am început să cunosc orașul încă din septembrie anul trecut, l-am bătut de multe ori la pas. Dar nu pot spune că m-am îndragostit de el, chiar dacă i-am dat șanse nenumărate. Sper doar ca la un moment dat să privesc în urmă și să mă pot mândri cu faptul că ”am fost vieneză pentru un an”, dar tare cred eu că momentele de genul nu vor mai conta.
În fiecare dimineață merg cu metro-ul. Locul de ”muncă” nu e decât la șase stații, dar bibicleta mea de clowni are pană și subsemnata nu are timp (de fapt energie,chef și program normal la atelierul de reparări biciclete) să se ducă să o rezolve. Până atunci, hai să uzăm metro-ul. Pe perioada verii sunt abonamente lunare pentru studenți cu 30 euro, iar în timpul anului, abonamente pentru tot semestrul, adică septembrie-ianuarie și februarie-iunie (75 euro dacă stai în Viena, 150 dacă nu). Hai să nu facem conversia în lei, sau Doamne ferește să comparăm cu 12,4 lei pe lună pentru abonamentul studențesc din Iași.
Și ca să vă explic ce legătură are titlul, e un trend care mie mi se pare ciudat, comic și practic în același timp - trotinete pentru cei mari. Vezi oameni în toată regula, îmbrăcați formal sau nu, mergând pe trotinete, că deh! e mai rapid decât mersul normal. Ori aici imi pun problema: nația contrastelor - nu se grăbesc,dar se grăbesc, nu sunt super explozivi, stresați, intrați în priză, curentați, dar totuși se grăbesc. Sau poate e doar cool. Voi ce părere aveți?
