Romantism la foc automat şi iubire mercantizată

Deşi mai sunt câteva zile până la sarbătoarea "poleită" şi împrumutată de Valentine's Day, deja am început să fim bombardaţi cu reclame cu inimioare, trandafiri, culori ca roşu sau roz. Îmi aduc aminte prima dată cand am aflat de această "holiday", prin 2000, când chiar eram în perioada în care incepeam să-mi pun intrebari de genul "oare n-ar trebui să am şi eu un iubit? ce înseamnă să fii cu cineva?" şi alte etece-uri. Dar mi-a luat vreo 2 ani să-mi dau seama că Dragobetele nostru românesc, nu numai că este autentic si mult mai frumos de sărbătorit, ci are şi povestea reală, neinventată şi m-a atras datorită faptului că nu este atât de mercantizat.

Oricum ideea în sine mi se pare efectiv idioata şi extrem de exagerată. Da, se porneste de la un concept drăguţ şi e chiar de admirat: o zi în care iubirea e mai presus e orice. Dar în societatea noastră, din păcate, mai toate sărbătorile au devenit mai degrabă un prilej de câştig al comerciantilor şi un concurs al cumpărătorilor: cine cumpără mai mult si voluminos e cel câştigător. Ori nu ar trebui să fie aşa. Să nu vorbim de Crăciun, când toată lumea o ia razna şi se pierde sentimentul de caldură sufletească, linişte şi momente fericite în sânul familiei.(Despre asta în alt post, poate iarna viitoare mă ţin de cuvânt şi mă învrednicesc să scriu)

Şi de când e o.k. să îţi dovedeşti iubirea prin lucruri materiale?! Recunosc, am o problemă cu oamenii care afirmă sus şi tare că "daaa...te iubeeeeesc!" şi o mai şi repetă de 100 de ori, aşa, în caz că poţi uita sau că poate apărea nesiguranţa, dar când vine vorba de dovedit.... PAUZĂ... nu ştiu decât să facă daruri materiale şi cred că prin asta s-a rezolvat totul(sau fac gesturi frumoase doar ca să compenseze gafele). Societatea din ziua de azi nu mai apreciază un gest frumos, nu mai este lăudată o persoană dacă a fost atentă la ce-a spus cutărescu, ci la "vai, dragă ce maşină şi-a luat..sau ce haină nouă".

Aşa că dacă ţineţi la cineva, încercaţi în fiecare zi să nu îl supăraţi aiurea(bineînţeles, nu se accepta metoda "taci şi-nghite", că altfel chiar nu ne mai putem cunoaşte unii pe alţii;dar trebuie echilibru), vorba americanului : "don't take it for granted" şi încercaţi să-i faceţi mici dovezi de iubire pentru că vă fac şi vouă bine şi pentrui că aşa simţiţi, nu doar pentru a compensa vreo greşeală sau chiar pentru a face persoans să se simtă bine.

---------------------------------------------------------------------------------

Dragobete(sursa:WIKIPEDIA)

"Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Probabil că 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.
Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.
În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.
Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările."
Cât despre alte obiceiuri de Dragobete sau alte versiuni ale acelaşi obiceiuri prezentate mai sus, le găsiţi aici.