Cu zăpada e cu totul altă poveste. Îmi place mirosul ei, prima zăpadă, aia pufoasă și deloc apoasă. Îmi place să mă plimb prin zăpadă, să-mi foșnească sub picioare, să fac îngerași, cazemate. Ador plimbările în zăpadă cu prieteni, urmate de împodobitul bradului, cadouri și voie bună. Iubesc plimbările în doi, noaptea la lumina felinarelor, cu miros de zăpadă și portocale. Piruiete cu fața spre fulgii mari care cad din cer, nasuri roșii, săruturi înghețate.
Dar azi nu e ca de obicei. Azi iubesc ploaia care a spulberat zăpada. Azi îi mulțumesc că a făcut să dispară albul pufos, care-mi amintește și mai mult că lucrurile nu sunt deloc așa cum ar trebui, ci din contră. Azi văd ploaia ca pe un dar. Mâine nu o să mă mai pot ascunde în casă ca azi, va trebui să ies, să înfrunt lumea de afară. Fără zăpadă, doar apă în exces, frig, cer înnorat și nici o rază de soare.
Mulțumesc ploaie...
sursă foto: http://tb.ziareromania.ro
