1 an de "Austrian life"

A început din nou să fie frig, să ploua și să fie umezeală... vreme de toamnă fără urme de vară, poate doar cu frecvente aduceri aminte de iarnă. Adică exact așa cum am cunoscut Viena pentru prima dată... Într-un fel primele zile au fost reconfortante și familiare. Mă gândeam că totuși e foarte importantă vremea atunci când călătorești într-un loc nou, pentru că mereu prima impresie, prima perioadă petrecută într-un loc va rămâne ca o etichetă.... mă întrebam dacă mi-ar mai fi plăcut Barcelona dacă aș fi mers iarna și nu vara (sigur da).

Prima zi în Viena a fost pe 20 septembrie 2011. După două zile de condus (stați liniștiți, n-am condus eu), pe 19 septembrie am ajuns în Krems cu mașina încărcată, am fost ajutată de părinții mei grijulii să mă instalez în camera de cămin, care pot sa zic că am știut că o să fie a mea din primele poze văzute. Cum pe 20 septembre 2011 ai mei au aniversat 25 de ani de la căsătorie (Felicitari lor!), chiar dacă vremea era mai mult de stat în casă, sub multe pături și cu o cană aburindă de ceai în mâini, am decis totuși să mergem la Viena, că doar deh, e rost de sărbătorit. Și pentru că după aproape două ore de plimbat prin oraș, de încurcat primăria cu o catedrală și de văzut mirificul Dom al lui nenea sfânt Ștefan (care era 90% acoperit de pânze - lucrări de restaurare), am decis să intrăm într-o cafenea, sa fim vienezi.

Cam ciudat cum am avut prima experienta adevarata de maturizare abia dupa ce am terminat facultatea, alti "copii" ies din sanul cald al familiei la 19 ani, eu am avut norocul sa mai copilaresc putin. Sunt multe de spus, a fost o experienta benefica si abia astept sa vad ce urmeaza.

Si totusi, ce-am invatat despre mine in ultimul an?

• Zona de confort de acasă nu era una negativă, cel puțin nu pe plan personal. Totusi e bine sa nu te plafonezi si sa cauti sa te imbunatatesti incontinuu.
• Am muncit cu drag și spor să-mi creez relațiile de prietenie și cercurile de prieteni nebuni - am adunat amintiri care ne-au legat și asta s-a întâmplat în timp
• E ok să-ți fie dor de toată lumea când te simți singur - e ok să dai tu primul semne de viață, chiar dacă nu ai mai vorbit cu X de ani buni pentru că poți fi surprins să primești răspuns (Deci am lăsat mândria adolescentină la o parte, cel puțin la capitolul asta).
• Prietenii adevărați se păstrează,
• In plus, distanța e o scuză perfectă, așa că la un anumit nivel poate face chiar bine
• Iubirea adevărată devine mai puternică - e ca un test suprem. E nevoie de multă răbdare, încredere și timp pe skype.
• Răbdare răbdare, răbdare....răbdare... infinită aș putea spune.